19 martie 2009

Iarta...si uita!


In viata un lucru e sigur oricat de mult de straduiesti, nu conteaza cat de mult incerci si cat de bune sunt intentiile tale...o sa faci greseli.
o sa ranesti oamenii.
o sa fi ranit.
Ai vrea sa dai timpul inapoi sa tai raul de la radacina, dar e prea tarziu...asa ca incepi sa accepti greseala si sa mergi cu ea mai departe.
In situatiile astea exista doar un singur lucru de facut...daca vrei sa-ti revii vreodata...uita si iarta.
Ma gandesc ca e un sfat bun, dar e putin ciudat...cati dintre noi putem sa facem asta? Sa iertam dupa ce am fost raniti? Sa ii dictam inimi sa ierte? Sa uiti acest cosmar urat?
Atunci cand cineva ne raneste, vrem doar sa-l ranim si noi, vrem sa simta si el durerea si sa treaca prin tristetea noastra.Asa ca incepem sa uitam ca suntem oameni, iutam ca am iubit,ca am fost unu si acum suntem doi, uitam de noi, uitam de tot...victoria razbunarii nu aduce nimic bun, poate mai multa tristete decat era la inceput, iar dupa...dupa te uiti in urma si iti dai seama ce ai facut...e prea tarziu...ai pierdut.
Cand cineva greseste in fata noastra vrem dreptate.Trecem iara peste tot,dar de data asta vrem dreptate, vrem dreptatea care ni se cuvinea...wow dupa ce o ai ce poti face cu ea?
Fara iertare vechile neintelegeri nu se sting niciodata,iar vechile rani nu se vindeca, desi sti bine ca o sa ramai cu cicatricile...e mai bine sa ieri si sa uiti.
Si tot ce ne mai ramane e ca intr-o zi sa speram ca vom fi destul de norocosi incat sa putem... uita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu