Mesteresc la o cutie. Prima oara ma gandeam la o cutie mare in care sa incapa multe lucruri. Apoi m-am razgandit. Ma gandeam sa contruiesc o cutie din aur si smaralde unde sa pun toate amintirile frumoase, dar amintirile mele stau mai bine la mine in suflet. Ma gandeam la o cutie mica unde sa pun tristetea si toate depresile mele, dar ma gandeam ca nu o sa fie de ajuns. Asa ca m-am gandit la o cutie simpla. Nici prea mare si nici prea mica. Sa nu fie nici din aur si nici din metale pretioase. O cutie perfecta. Am cumparat acum cateva luni tot ce-mi trebuia, dar din motive neintelese atunci am tot amanat sa construiesc la ea. Acum sunt aproape gata, poate mai trebuie sa-mi fac curaj sa o inchid, dar nu stiu sa construiesc capacul. Am strans cele mai frumoase amintiri. Cele mai inedite ganduri. Am facut o lista cu tot ce as vrea sa pun in ea: sperante, vise, trairi, frumusete, iubire, dragoste, fericire, ganduri bune, zambete, veselie, copilarie, simpatie ... si parca tot mai lipseste ceva. Aaa da ... magia curajul!
Am lasat afara: tristetia, ura, mandria, gandurile negative, lacrimile, suferinta, mahnirea, regretele ... si parca tot mai lipseste ceva. Aaa da ... magia de a trece peste tot si toate!
Cutia e aproape gata, dar cum ramane cu capacul?
Just me,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu