31 ianuarie 2012

Ganduri fara curaj

Intotdeuna am admirat oamenii care au puterea sa faca schimbari radicale in viata lor. Schimbari pe care le gandesc doar pentru ei, care sa le aduca mai mult bine pentru propria lor satisfactie.
Intotdeauna am asociat curajul cu un caracter puternic. Ma consider o persoana curajoasa, dar totodata imi e frica sa i-au unele decizii. Poate din simplul fapt ca ma gandesc mai mult la persoanele din jurul meu, decat la propia persoana. Cei din jurul meu se prind repede si profita de asta. Asa ca, slabiciunea asta se transforma in timp in cel mai mare dusman al meu. Greu i-au decizi radicale, dar atunci cand le iau sunt definitive. Foarte rar se intampla sa ma intorc din drum. Cand ma mai intorc, deseori stiu ca nu e cea mai buna idee, dar inchid ochii si zambesc.

Cand ma cert cu berbecul (zodia) din mama intotdeauna ma opresc si dau inapoi cand o aud "Alexandra, eu unde suip nu ling!". Asa sunt berbecii: hotarati si incapatinati. Daca aud asta inseamna ca nu mai am nimic de facut, adica nu e nu si nu exista o alta modalitate de a o imbuna. In schimb eu nu am capatat aceasta trasatura de caracter, eu sunt mai "moale". Seaman cu fecioara (zodia) de tata. La el e "Da, ai gresit, dar nu e o tragedie!". Asa e tata: visator in lumea lui. Clar, trebuia sa o mostenesc pe mama. (:

Acord a doua sansa, cred ca pot sa zic ca si tzanspea, dar ma opresc si  zic: poti sa lipesti un pahar spart, dar mai poti bea apa din el?
Doar cei puternici pot, cei care stiu sa treaca peste, care inchid ochii si nu le pasa. Cei curajosi, care au puterea sa zica: Io cred ca de data asta va fii altfel! Nimeni nu e facut sa uite tot, dar putem inchide ochii. Nimeni nu e puternic singur, intotdeauna exista un cineva care sa te tina de mana, sa ne dea acea energie de care avem nevoie.

Just me,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu