20 octombrie 2012

Teatrul ... o mica pasiune

Imi place mult sa merg la teatru si din cauza asta am vazut aproape majoritatea pieselor de teatru din Sibiu. Asa se intampla atunci cand iti faci din asta o pasiune si trebuie sa recunosc ca e una tare frumoasa. Primesc invitati, cumpar eu bilete, merg pur si simplu ca e miercuri si stiu ca e o premiera la Teatrul Radu Stanca din Sibiu.
Am ceva amintiri ...
Am avut si un prim date la un spectacol de tratru -"Calatoriile lui Guliver" dupa Jonathan Swif, exercitii scenice coordonate de regizorul Silviu Purcarete. Zanul elegant, adorabil de bine ii statea camasa alba slim fit pe el, dar strica tot. Cum sa-mi zici dupa spectacol, dupa ce ii spun explicit "ador teatrul, iubesc treatrul, mananc pe paine teatrul" ati prins ideea, ca nu ti-a placut piesa si ca nu ai inteles nimic. Zanule ce esti tu zan, asa nu!

Atat de mult mi-a placut spectacolul "Faust"- de Silviu Purcarete, incat l-am vazut de trei ori si sincer cred ca o sa ma mai duc. Prima oara, m-am dus cu un Super Zan (se stie el) care vroiam sa-i fac impresie ca eu ma culturalizez, dar de fapt am dat-o rau in bara. Super Zanul vazuse piesa si stia mai multe lucruri despre piesa decat mine, stia cine e Faust si stia ce jocuri scenice sunt. Ok, nu-i nimic o sa ma fac remarcata dupa piesa, cand o sa-i dau clasa cu ceea ce am inteles, dar ideea s-a evaporat pe parcurs. Eu sughit, si cand sughit apai sughit asa ca in timpul spectacolului "hiccup". Mno, in clipa aia s-a dus tot: zambetul meu, sarmul, toti ochii erau spre mine si se auzea doar rasul infundat al Super Zanului care se tinea de burta/ nas sa nu faca galagie. Eu, nemiscata pe scaun -  zambesc. Stiti, zambetul ala larg si cu mult "O vaaai!" Zen! Piesa se termina, iar el si doar El ma duce acasa!

Saptamana aceasta, se pare ca toata lumea vrea sa ma invite la teatru. Prietenii mei, au decis sa-mi faca o surpiza si cumpara pentru toti bilete la "Ultima zi a tineretii" dupa Tadeusz Konwicki. Le-am zis, ca am vazut specatacolul si e tare frumos si-l recomand cu placere. Biletul e cumparat, locul e rezervat, trebuie sa ma duc.
Ieri, ma suna un amic plecat prin tari si tari. "Alexandra, am cumparat bilete la teatru!" "O poveste japoneza" regizat de Masahiro Yasuda. L-am vazut. Liniste. Contiuna "Am cumparat si pentru duminica bilete la teatru!" Scris mai sus, ca ma duc, vazut. Liniste. Bonsumflat.
Mno, dracie!

Just me!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu